La etapa actuală, în ceea ce priveşte dezvoltarea economică a ţării, în circuitul economico-financiar se introduce o nouă formă a bunurilor şi proprietăţii – forma intelectuală. Dreptul la produsele de program, inovaţii, mărci comerciale şi alte rezultate ale activităţii intelectuale reprezintă un capital intelectual pentru deţinătorii acestora. Acest capital constituie un factor esenţial al capacităţii financiare a întreprinderii, un activ rentabil al acesteia, estimat ca activ nematerial (АNM). Acesta este factorul stabilităţii economice şi calea spre formarea veniturilor, înalt apreciat în ţările cu economie de piaţă. Iar pentru noi, acest factor reprezintă o formă nouă, neexplorată, de utilizare a rezultatelor activităţii intelectuale.

Pentru început este necesar de a determina următoarele: proprietatea intelectuală şi activul nematerial. Proprietatea intelectuală are un sens mai larg decît activul nematerial. Aceasta constituie rezultatul activităţii intelectuale, care formează una din părţile componente principale ale capitalului intelectual al întreprinderii. Rezultatele activităţii intelectuale capătă statut de active nemateriale doar în cazul în care valoarea acestora (iniţială sau de piaţă) este acceptată în limitele întreprinderii în calitate de unitate de evidenţă în componenţa activelor nemateriale. Activele nemateriale, ca parte a proprietăţii intelectuale, reprezintă un complex de valori ale drepturilor legale, care pot fi aprobate prin documente de protecţie (patente, certificate de înregistrare, drepturi de autor). Acestea sunt drepturile privind utilizarea inovaţiilor, mărcilor comerciale, obiectelor privind drepturile de autor şi drepturile conexe, care includ programele soft, bazele de date, etc. Uneori rezultatele activităţii intelectuale, abordate în practica economică, nu posedă o protecţie mai înaltă decît cea menţionată mai sus. Acestea sunt protejate prin altă metodă în corespundere cu legislaţia în vigoare, cum ar fi spre exemplu protecţia secretului comercial (know-how), însă ele se utilizează în calitate de active nemateriale, avînd ca criterii de bază recunoaşterea acestora ca active în conformitate cu Standardele Naţionale de Contabilitate 13 – „Evidenţa activelor nemateriale”.

Avantajele activelor nemateriale în comparaţie cu activele materiale.

Primul avantaj. ANM este o sursă cu mai multe căi de încasare a banilor sau alte profituri economice, un activ de lungă durată şi de perspectivă. Doar că aceste active pot utiliza în maximă măsură posibilităţile întreprinderii pentru a forma venituri din contul surselor existente. Veniturile se pot forma din contul activităţii operaţionale de bază, activităţii investiţionale în calitate de rezultat financiar sub formă de procente, royalty, dividende, precum şi din contul oricărei activităţi inovaţionale şi a venitului excepţional.

Al doilea avantaj. Activul nematerial poate fi prezentat în două ipostaze: în calitate de bază pentru procesul de producţie, cum ar fi produsele informaţionale, inovaţiile, varietăţile de creştere, alte obiecte, iar drepturile exclusive asupra acestora pot fi utilizate în calitate de bunuri prin intermediul comerţului licenţiat, formînd un venit adiţional.

Al treilea avantaj. Numai deţinerea drepturilor exclusive asigură posesorul cu venituri mai importante la utilizarea comercială rezonabilă a acestora, decît la deţinerea bunurilor materiale. Pot fi evidenţiate mai multe avantaje ale activelor nemateriale. Drepturile de estimare pot fi utilizate în următoarele scopuri: introducerea fuziunilor existente şi reformate în capitalul statutar; schimbului tehnologic, inclusiv comerţului licenţiat; în calitate de gaj în procesul creditării; determinarea părţilor de bunuri în capitalul statutar prin fuziune, privatizare, separarea, altei reorganizări a întreprinderii; determinarea cuantumului daunei deţinătorului de drept în rezultatul încălcării drepturilor acestuia şi concurenţei neloiale.

Această listă privind utilizarea comercială posibilă a rezultatelor activităţii intelectuale nu include toate aspectele. Totodată, mijloacele direcţionate spre crearea acestor rezultate, precum şi venitul în rezultatul utilizării lor, pot fi obiecte ale impozitării cu înlesniri, creditări, alte pîrghii de stimulare a activităţii intelectuale. Totuşi, menţionăm că un activ nematerial poate deveni rentabil doar în condiţiile unei politici corecte în domeniul marketingului şi managementului din partea deţinătorilor. Acest lucru presupune monitorizarea permanentă a posibilităţilor, atît ca bază legislativă, cît şi ca posibilităţi ale pieţei privind comercializarea proprietăţii intelectuale.

Autorul articolului:
Raisa Cravcenco,
Doctor în economie,
expert în domeniul proprietăţii intelectuale în Republica Moldova,
economist principal în cadrul grupului privind monitorizarea şi protecţia proprietăţii intelectuale a Secţiei sistemului de calitate a ÎS „CRIS” REGISTRU”.

<   Precedentă Totul Următoarea  >