Muzeul

Muzeul CRIS „Registru” a fost inaugurat la 26 iulie 2001.

În Muzeul se află materiale şi exponate, care reflectă apariţia şi evoluţia a două direcţii de bază: istoria sistemului de paşapoarte şi a informatizării, creării societăţii informaţionale.

Una din cele mai timpurii menţiuni referitoare la paşaport este cea din a.450 î.e.n. Neemia, un dregător al regelui Persiei Artaxerxe, şi-a cerut permisiunea de a călători în Iudeea. Regele şi-a dat consimţămîntul, oferindu-i o scrisoare pentru a asigura lui Neemia o călătorie fără primejdii. Spre regret, acest document nu s-a păstrat pînă în zilele noaste, mărturie a eliberării acestuia fiind Vechiul Testament „Apoi am zis împăratului: „Dacă găseşte împăratul cu cale, să mi se dea scrisori pentru dregătorii de dincolo de Rîu, ca să mă lase şi să trec în Iuda.”(Noemia Cap.1, Vers. 7).Cercetările ştiinţifice arată сă astfel de scrisori se eliberau călătorilor şi în Egiptul Antic, Roma Antică şi Grecia Antică.

Primele paşapoarte apar în epoca Renaşterii în Germania, căpătînd statut legal în 1460. Pe parcursul secolului următor, aproape fiecare ţară europeană şi-a creat un sistem de eliberare a paşapoartelor. Pe lîngă paşapoartele eliberate de organele competente din ţara de origine, călătorii mai aveau nevoie de vize, eliberate de ţara în care ei doreau să călătorească. Dezvoltarea sistemului de paşapoarte şi-a atins punctul culminant la sfîrşitul sec. XVIII, mai ales în Franţa, unde el a fost introdus în epoca revoluţiei. Paşapoartele erau utilizare pentru a controla deplasarea cetăţenilor şi persoanele suspecte.

La începutul sec. XIX restricţiile sistemului de paşapoarte încep să fie reduse, dispărînd mai apoi cu totul. Posedarea paşaportul devine un drept, dar nu o obligaţie. Posedarea obligatorie a paşaportului este necesară numai la plecarea cetăţeanului peste hotare.

Pentru Moldova, cele mai vechi documente păstrate, prin care se nominalizează persoane anumite, sunt cărţile domneşti de la începutul sec. XV. Unul din primele documente păstrate în fondurile Arhivei Naţionale a Republicii Moldova emis de Cancelaria Domnească în care se menţionează numele solicitantului (persoană fizică) este o carte de întăritură prin care Alexandru cel Bun dăruieşte lui Oană vornic cîteva sate. Documentul conţine numele instituţiei emitente, persoana cui a fost dăruită stăpînirea şi este însoţit de semnăturile martorilor - mari boieri din Sfatul domnesc şi peceţile acestora.

Cărţile domneşti de acest fel erau scrise pe pergament, cu cerneală anumită şi costau foarte scump, fapt care nu-i deranja pe falsificatorii de documente din epocă. Încă din sec. XVI este cunoscut un fals pe pergament datat cu anul 1430, ce reprezintă o carte domnească de la Ştefan al III-lea.

O categorie aparte de documente în care era consemnată evidenţa strictă a populaţiei o reprezentau actele de stare civilă, numite registre metricale ale bisericilor Basarabiei. Fiecare biserică rurală sau urbană a diferitor confesiuni religioase din Basarabia beneficia, începînd cu sec. XVIII pînă în epoca contemporană, cînd vor fi instituite oficiile actelor de stare civilă, de registre metricale. Registrele aveau trei compartimente care conţineau cele mai importante evenimente din viaţa omului: naşterea, căsătoria, moartea. Metricile, timp de decenii, au constituit izvoare importante de evidenţă a populaţiei datorită notificării datelor suplimentare despre anumite persoane.

La 1816, din Sankt-Peterburg la Chişinău au fost trimise blanchete oficiale de paşapoarte şi de bilete de liberă călătorie. În biletele de liberă călătorie erau introduse datele biometrice ale posesorului. Paşapoartele şi biletele de călătorie erau protejate contra falsificărilor.

Cetăţenii străini care veneau în Basarabia sau care erau în trecere şi staţionau pe o perioadă de timp, erau nevoiţi să-şi depună paşapoartele sau biletele de călătorie la Cancelaria guvernatorului. La 1824, pentru o evidenţă strictă a populaţiei, au fost organizate catagrafii generale ale populaţiei.

Odată cu intrarea Basarabiei în componenţa României, sistemul de evidenţă a populaţiei a fost supus modificărilor. Printre departamentele care activau în componenţa instituţiei prefecturii era şi Departamentul Paşapoarte.

Administraţia română instituită în Basarabia între anii 1918-1940 şi 1941-1944 a fost înlocuită de noua administraţie a RSSM, respectiv şi de alte instituţii. În 1940 la 3 octombrie, Sovietul Comisarilor Narodnici a emis Hotărîrea nr.239 cu privire la paşaportizarea populaţiei de pe teritoriul Basarabiei, implicate în acest proces fiind organele de miliţie. În 1960, Consiliul de Miniştri al RSSM, prin Hotărîrea nr.7 din 14 ianuarie 1960 a validat Hotărîrea Consiliului de Miniştri al URSS cu privire la schimbarea Regulamentului despre paşapoarte. Astfel este creat sistemul de paşapoarte sovietic

Schimbările politice din anii '90 aduc schimbări esenţiale şi în sistemul de evidenţă a populaţiei. În 1996 şi-a început activitatea Departamentul Evidenţă şi Documentare a Populaţiei (DEDP). Tot în acest an a fost dată în exploatare versiunea de lucru a Registrului de Stat al Populaţiei şi cetăţenii Republicii Moldova au început să primească documente noi: buletine de identitate, paşapoarte, permise de conducere, certificate de înmatriculare a mijloacelor de transport. Toate aceste documente sunt executate în conformitate cu normele de drept internaţionale, fiind bine protejate contra falsificărilor.

Aceste evenimente au fost precedate de cercetări sistemice efectuate pe parcursul mai multor ani. Elaboratorii moldoveni au studiat experienţa în domeniu a astfel de ţări ca Germania, Suedia, SUA, Canada, Israel, Cehia, Olanda, Polonia, Franţa, Spania, Ungaria etc .

Prin Hotărîrea Guvernului RM nr. 398 din 6 iunie 2001, în baza DEDP, Direcţiei principale a actelor stării civile şi Camerei Înregistrării de Stat a Ministerului Justiţiei, Direcţiei principale de informatică a Ministerului Transportului şi Comunicaţiilor a fost instituit Departamentul Tehnologii Informaţionale, care mai apoi, în 2005, devine Ministerul Dezvoltării Informaţionale şi în anul 2009 – Ministerul Tehnologiilor Informaţionale şi Comunicaţiilor.

Informaţie pregatită:
Secţia asistenţa informaţională

Pagina actualizată: 10.01.2011.